Cu pumnii srânsi privim napoi
La tot ce fost-a pe pamânt
Şi lacrimele curg suvoi
Ca am ramas atât de goi
Cu suflet sec si duh înfrânt.

Noi trebuia sa fim lumini
Arzând puternic împrejur
Dar am ramas doar pelerini
Ursuzi si uneori haini
Cu graiul monoton si dur.

Ne-au sfâsiat tâlhari pe drum
Furându-ne cerescul nimb
Zadarnic regretam acum
Ce am cladit ajuns-a scrum
Şi nu primim nimic în schimb.

N-am preţuit ce e Măreţ
Valorile le-am ars în scrum
Traind în van. trăind razlet
Abia acum stim ce-are pret
Dar ce pacat ca e… postum!

***

Tu care ai viaţă încă
Întoarca-te la Dumnezeu
Priveşte spre eterna Stâncă
Şi vino cu căinţă adâncă
Să nu ajungi în negrul hău.

Cât încă ai suflare se mai poate
Să te întorci din drumul rău
Renunţă la a morţii şoapte
Şi ieşi acum din neagra noapte
Că astăzi încă este timpul tău!

Zalau, 14 Martie 2012